Flux tehnologic: creați un flux pe care îl puteți programa

Acasă » Resurse » Flux tehnologic: creați un flux pe care îl puteți programa

Timp estimat de citire: 10 minute

Fluxul tehnologic definește operațiile necesare pentru fabricarea unui produs, ordinea în care trebuie executate, centrele de lucru care le pot realiza și timpul necesar fiecărei operații. El descrie traseul produsului prin operațiile de fabricație, nu calendarul acestora. Programarea producției folosește acest flux pentru a stabili când se execută fiecare operație, ținând cont și de celelalte comenzi.

Un flux bine definit îi permite planificatorului să răspundă la trei întrebări înainte de a lansa lucrările: ce trebuie să urmeze, unde se poate executa și cât timp va necesita? Acest ghid arată cum să consemnați răspunsurile și include un exemplu simplu cu care puteți verifica datele propriului flux tehnologic.

Care este diferența dintre BOM, fluxul tehnologic și programul de producție?

Lista de materiale (BOM) enumeră materialele și componentele necesare unui produs. Fluxul tehnologic descrie operațiile prin care acestea sunt transformate în produsul respectiv. Programul de producție alocă aceste operații unor intervale de timp disponibile și unor centre de lucru eligibile.

Document	Întrebarea la care răspunde	Exemplu pentru o carcasă
BOM	De ce avem nevoie?	Tablă, borne, elemente de fixare
Flux tehnologic	Cum fabricăm produsul?	Poansonare, îndoire, asamblare, testare
Program de producție	Când și unde executăm operațiile?	Executăm îndoirea pentru această comandă pe presa de îndoit 2, după operația în curs

Schimbarea unei componente poate necesita modificarea fluxului tehnologic, dar BOM nu specifică în sine întreaga succesiune a operațiilor. La fel, adăugarea unui al doilea utilaj eligibil oferă încă o opțiune la programare; nu înseamnă că produsul necesită o a doua operație de îndoire.

Documentația Microsoft despre fluxuri tehnologice și operații explică această distincție în termeni concreți: un flux tehnologic descrie succesiunea operațiilor, resursele necesare, timpul de reglaj și timpul de prelucrare pentru un produs sau o variantă a acestuia.

Ce trebuie să conțină un flux tehnologic?

Un flux tehnologic trebuie să descrie operațiile suficient de clar încât programarea lor să nu se bazeze pe presupuneri.

• Produsul și revizia: articolul sau varianta pentru care se aplică fluxul și versiunea aprobată care trebuie utilizată.
• Operațiile: etape distincte, precum deformarea, asamblarea sau controlul, cu trimiteri la instrucțiunile de lucru corespunzătoare.
• Succesiunea și dependențele: ce trebuie finalizat înainte de începerea fiecărei operații, inclusiv ramurile care se reunesc ulterior.
• Centrele de lucru eligibile: utilajele sau centrele de lucru care pot executa fiecare operație din punct de vedere tehnic.
• Timpii de reglaj și de prelucrare: cât durează pregătirea, cum depinde timpul de prelucrare de cantitate și ce unități de măsură se folosesc.
• Alte cerințe: scule, competențe, condiții de acceptare din punct de vedere al calității sau prelucrări externe de care depinde continuarea lucrărilor.

O instrucțiune de lucru explică modul în care o operație se execută corect și în siguranță. Fluxul tehnologic leagă operația respectivă de restul procesului de producție. Includeți o trimitere la instrucțiune, în loc să transformați fluxul într-o procedură lungă în care succesiunea operațiilor devine greu de urmărit.

O fișă de flux tehnologic sau o fișă de însoțire prezintă informațiile despre flux pentru o anumită lucrare. Fluxul tehnologic al produsului poate fi reutilizat, iar documentul aferent lucrării adaugă cantitatea comandată, revizia curentă și înregistrările privind finalizarea operațiilor.

Exemplu de flux tehnologic: o carcasă pentru echipamente electrice

Acesta este un exemplu fictiv. Un producător are nevoie de un lot de 12 carcase mici pentru echipamente electrice. Semifabricatele din tablă și componentele achiziționate sunt pregătite. Fiecare operație se execută pentru întregul lot înainte de începerea următoarei; timpii de mai jos nu includ suprapuneri sau timp de așteptare.

Operație	Operație premergătoare obligatorie	Centru de lucru eligibil	Timp de reglaj pe lot	Timp de prelucrare pe unitate
10: Poansonarea panoului	Niciuna	Mașină de poansonat 1	15 min	2 min
20: Îndoirea carcasei	10	Presă de îndoit 1 sau 2	20 min	3 min
30: Montarea componentelor	20	Banc de asamblare A	5 min	8 min
40: Testare electrică	30	Banc de testare 1	10 min	4 min

Fluxul tehnologic îi arată planificatorului că îndoirea nu poate începe înainte de finalizarea poansonării. În acest exemplu, ambele prese de îndoit sunt aprobate, deci la programare se poate alege oricare dintre ele. Presupunem aici că ambele au aceiași timpi de reglaj și de prelucrare; în practică, un utilaj alternativ poate necesita alți timpi sau alte scule.

Pentru 12 unități, îndoirea necesită 56 de minute: 20 de minute de reglaj și 36 de minute de prelucrare. Acesta este timpul de lucru necesar la etapa de îndoire, nu un termen de finalizare garantat. Dacă ambele prese sunt ocupate, lotul așteaptă.

Întregul lot necesită 254 de minute de reglaj și prelucrare, însumate pentru cele patru operații. Parcurgerea fluxului prin fabrică poate dura mult mai mult dacă luăm în calcul cozile de așteptare, schimburile și celelalte comenzi. Chiar și cu timpi exacți pentru operații, fluxul tehnologic nu este un program de livrare.

Cum creați un flux tehnologic

Începeți cu un singur produs și o comandă recentă al cărei traseu efectiv îl puteți verifica. Un flux scurt, verificat împreună cu personalul din secția de producție, este mai util decât un șablon detaliat copiat de la alt produs.

1. Stabiliți produsul și revizia

Identificați articolul finit, varianta și revizia desenului tehnic. Verificați dacă BOM și instrucțiunile de lucru descriu aceeași versiune. O modificare de material sau de proiectare poate afecta sculele, operațiile sau timpul de prelucrare, chiar dacă denumirea articolului rămâne aceeași.

Consemnați cine răspunde de fluxul tehnologic și de când se aplică o versiune care îl înlocuiește. Stabiliți cum vor fi tratate comenzile deja lansate; modificarea fluxului de referință nu ar trebui să schimbe fără notificare instrucțiunile pentru lucrările în curs.

2. Enumerați operațiile de care produsul are efectiv nevoie

Urmăriți lucrarea de la materialul inițial până la articolul finit. Includeți controalele necesare, prelucrările externe și etapele de aprobare pentru continuare, nu doar operațiile executate pe cele mai mari utilaje.

Împărțiți o operație în etape distincte dacă acestea necesită un alt centru de lucru, o decizie separată privind îndeplinirea condițiilor de începere sau raportarea independentă a progresului. Păstrați sarcinile minore împreună atunci când se execută ca o singură operație neîntreruptă la același centru de lucru.

3. Definiți dependențele

Pentru fiecare operație, precizați ce trebuie finalizat înainte ca aceasta să înceapă. O listă numerotată este suficientă pentru un flux simplu, cu operații în serie. Ramurile paralele au nevoie de dependențe explicite: asamblarea finală poate necesita două subansambluri gata de montat.

Faceți diferența dintre o dependență tehnică și un obicei de lucru din fabrică. Dacă testarea necesită într-adevăr finalizarea asamblării, păstrați această constrângere. Dacă două piese independente sunt fabricate mereu una după alta doar pentru că există un singur operator, este vorba despre o restricție de capacitate de care trebuie ținut cont la programare.

Dacă părți din lot pot trece la etapa următoare, consemnați condiția de transfer aprobată. Nu presupuneți că etapa următoare poate începe după prima unitate decât dacă procesul și cerințele de calitate permit acest lucru.

4. Precizați utilajele eligibile și cerințele privind personalul

Verificați fiecare centru de lucru propus în raport cu dimensiunile pieselor, sculele, toleranțele și procesul necesar. Un utilaj liber nu este neapărat și un utilaj potrivit.

Consemnați alternativele aprobate înainte ca o defecțiune să facă folosirea lor urgentă. Dacă utilajele diferă, înregistrați timpii de prelucrare și de reglaj corespunzători fiecăruia. Includeți sculele și calificările operatorilor necesare pentru utilizarea alternativei.

De exemplu, o a doua presă de îndoit ar putea permite prelucrarea carcasei, dar să nu aibă sculele aprobate pentru aceasta. Dacă o treceți ca eligibilă fără să precizați această condiție, creați un flux care nu poate fi urmat în secția de producție.

5. Înregistrați timpii și precizați baza de calcul

Separați timpul de reglaj pe lot de timpul de prelucrare pe unitate sau precizați că operația are o durată fixă pe lot. Scrieți unitățile de măsură lângă valori. O valoare de „3” nu este suficientă: trei minute pe unitate și trei minute pe lot înseamnă încărcări foarte diferite.

Pentru o operație simplă în care unitățile sunt prelucrate una câte una:

Timpul operației = timpul de reglaj + cantitatea × timpul de prelucrare pe unitate

Folosiți un alt model de calcul al timpului atunci când procesul o cere, de exemplu pentru un cuptor care tratează mai multe unități simultan. Înregistrați separat răcirea, întărirea sau transportul atunci când acestea condiționează operația următoare. Faceți distincția între timpul de așteptare și timpul în care este ocupat un utilaj sau este necesar un operator.

Comparați estimarea cu operațiile finalizate și verificați ce include timpul înregistrat. Dacă includeți așteptarea la coadă în timpul de prelucrare pe utilaj, următorul program de producție va fi înșelător. Reducerea timpului de reglaj vizează activitățile de pregătire, care trebuie să rămână vizibile, nu să fie ascunse într-o medie pe unitate.

6. Urmăriți o comandă de-a lungul fluxului tehnologic

Verificați fluxul tehnologic împreună cu o persoană care execută lucrările și una care le planifică. Pot identifica operația următoare, centrul de lucru aprobat, condițiile prealabile și baza de calcul a timpului fără să întrebe autorul fluxului tehnologic?

Folosiți o comandă reală, finalizată, pentru a identifica etapele lipsă și ipotezele nerealiste. Verificați apoi o altă cantitate sau variantă de produs. Un flux tehnologic potrivit pentru o anumită mărime de lot poate necesita alte scule sau un alt proces pentru un lot mai mare.

Ghidul Microsoft pentru configurarea fluxurilor tehnologice arată cum datele despre fluxul tehnologic al unui produs devin baza pentru programarea operațiilor unei comenzi de producție. Verificările de mai sus nu depind de sistemul folosit; nu sunt instrucțiuni de configurare pentru un anumit ERP.

Un flux tehnologic poate avea etape paralele sau alternative?

Da. Operațiile paralele se pot desfășura independent până când o operație ulterioară are nevoie de rezultatele lor. Un flux tehnologic alternativ oferă o altă modalitate aprobată de a fabrica produsul. Un centru de lucru alternativ oferă un alt loc în care se poate executa aceeași operație.

Acestea sunt decizii diferite. Două subansambluri independente pot fi fabricate în paralel. Două prese de îndoit eligibile pentru o operație înseamnă, de regulă, că puteți alege utilajul, nu că sunt necesare două etape de îndoire. Un flux tehnologic cu finisare subcontractată poate modifica succesiunea operațiilor și poate introduce transportul și lead time-ul furnizorului.

Documentația MRPeasy despre fluxurile tehnologice prezintă dependențele dintre operații, inclusiv succesiuni paralele și convergente. Posibilitatea de a executa efectiv aceste ramuri în același timp depinde în continuare de utilajele, personalul și sculele disponibile.

O alternativă documentată are nevoie de aprobare tehnică și de timpi care pot fi folosiți la programare. Planificatorul nu ar trebui să inventeze un proces de fabricație nou doar pentru a face loc unei comenzi urgente în program.

Ce erori din fluxul tehnologic fac programul de producție nefiabil?

O operație lipsă. Programul omite un control obligatoriu sau o prelucrare externă, astfel încât operația următoare apare ca fiind gata de început prea devreme. Adăugați etapa și condiția care permite trecerea la operația următoare.

Toate utilajele dintr-o secție sunt marcate ca eligibile. Programul alocă lucrări unor echipamente care nu pot îndeplini cerințele. Înlocuiți lista generală cu centrele de lucru aprobate și condițiile de utilizare a acestora.

Un timp fără o cantitate de referință. Se folosește aceeași valoare pentru un lot de 12 și pentru un lot de 120. Separați timpul de reglaj, timpul de prelucrare pe unitate și timpul fix pe lot.

O revizie sau scule care nu mai sunt actuale. Fluxul tehnologic descrie încă versiunea anterioară a produsului. Revizuiți-l când se schimbă produsul sau metoda de fabricație și controlați ce versiune folosesc comenzile lansate.

O dependență inutilă care impune executarea în serie. Operații independente sunt obligate să aștepte unele după altele. Verificați dacă restricția este de natură tehnică sau dacă ține, de fapt, de capacitatea folosită în comun.

Corectați aceste probleme înainte de a încerca o regulă de programare mai sofisticată. Alegerea unei alte ore de începere nu îi permite unui sistem de programare să transforme un flux tehnologic incorect într-unul care poate fi executat.

Cum se transformă fluxul tehnologic într-un program de producție?

Fluxul tehnologic definește operațiile, dependențele, resursele eligibile și timpii necesari. Planificatorul corelează apoi aceste date cu cantitățile comandate, disponibilitatea materialelor, calendarele utilajelor și operatorilor, stadiul lucrărilor, termenele de livrare și prioritățile.

Pasul următor este programarea producției: repartizarea operațiilor în timp, în limita capacității disponibile și cu respectarea succesiunii lor. În producția de tip job shop, fluxuri tehnologice diferite concurează și pentru aceleași utilaje. Chiar dacă un flux tehnologic este fezabil luat separat, executarea lui poate fi amânată din cauza unei alte comenzi aflate înaintea sa la rând.

SkyPlanner permite utilizatorului să definească etapele procesului unui produs, duratele, centrele de lucru eligibile și dependențele. Arcturus calculează și recalculează programul pe baza datelor de producție și a priorităților configurate, iar rezultatul este afișat în vizualizarea Gantt. Utilizatorul definește procesul de fabricație; motorul de programare nu inventează fluxul tehnologic al produsului. SkyPlanner se integrează cu orice ERP sau MES prin interfața sa deschisă REST API. Pentru a vedea cum fluxurile tehnologice definite devin un program de producție, încercați SkyPlanner cu date demonstrative sau programați o demonstrație.

Întrebări frecvente

Termenii „manufacturing routing” și „production routing” desemnează același flux tehnologic?

În acest context de fabricație, ambii termeni desemnează succesiunea operațiilor prin care trece produsul. Niciunul nu se referă la optimizarea rutelor de transport sau la rutarea în rețele.

Fluxul tehnologic este același lucru cu BOM?

Nu. BOM descrie materialele și componentele. Fluxul tehnologic descrie operațiile prin care acestea sunt transformate sau asamblate. Mențineți-le corelate când produsul se modifică, dar nu folosiți unul în locul celuilalt.

Fiecare produs are nevoie de un flux tehnologic diferit?

Nu neapărat. Produsele fabricate prin același proces pot folosi același flux tehnologic, cu condiția să fie gestionate corect timpii aplicabili, cerințele pentru centrele de lucru și variantele de produs. Un alt proiect de produs sau o altă cantitate poate necesita un flux tehnologic aprobat diferit.

Timpul calculat din fluxul tehnologic este egal cu lead time-ul de producție?

Nu. Timpul de reglaj și timpul de prelucrare descriu lucrările de executat. Lead time-ul de producție include și așteptările și celelalte intervale dintre lansare și finalizare. Pentru a estima când se va termina o comandă, aveți nevoie de un program de producție și trebuie să țineți cont de condițiile actuale din producție.