Cheltuieli indirecte de producție: calculul și utilizarea ratei

Acasă » Resurse » Cheltuieli indirecte de producție: calculul și utilizarea ratei

Timp estimat de citire: 11 minute

O operație poate consuma puține materiale și totuși poate genera costuri mari în fabrică. Utilajul are nevoie de spațiu, mentenanță și energie electrică. Responsabilii de producție și personalul auxiliar asigură continuitatea producției. Dacă omiteți aceste costuri, produsul pare mai rentabil decât este în realitate; dacă le repartizați fără grijă, puteți face ca un alt produs să pară scump în mod nejustificat.

Cheltuielile indirecte de producție sunt costurile indirecte necesare desfășurării producției, fără materialele directe și manopera directă. Exemple frecvente sunt chiria spațiilor de producție, amortizarea echipamentelor de producție, mentenanța și supravegherea producției. Aceste cheltuieli susțin activitatea, dar urmărirea lor pentru fiecare produs în parte nu se justifică economic. De aceea, le repartizați folosind o bază consecventă.

Un calcul util al cheltuielilor indirecte răspunde la două întrebări: ce parte din costurile fabricii trebuie atribuită acestei operații și ce puteți schimba efectiv? SkyPlanner APS vă ajută pe partea operațională: corelează capacitatea disponibilă, înregistrările din producție și programarea cu inteligență artificială. Astfel, resursele pentru care plătiți deja sunt folosite mai puțin pentru a aștepta stabilirea unei succesiuni fezabile a operațiilor și mai mult pentru a finaliza comenzile necesare.

Ce intră în cheltuielile indirecte de producție?

Porniți de la delimitarea activității de producție, nu de la o listă cu toate cheltuielile greu de atribuit. Un cost indirect de producție intră în calculul costului de fabricație. O campanie publicitară sau o factură pentru servicii juridice destinate sediului central nu devine cheltuială indirectă de producție doar pentru că mai multe produse beneficiază de ea.

Cost	Încadrare uzuală	Motiv
Metal sau componente al căror consum poate fi urmărit pentru un anumit produs	Materiale directe	Produsul consumă o cantitate identificabilă
Timpul operatorului înregistrat pentru o operație de producție	Manoperă directă	Munca poate fi atribuită acelei operații
Responsabili de producție și personal de mentenanță care deservește mai multe operații	Cheltuieli indirecte de producție	Asigură suport pentru mai multe operații sau zone de producție
Chiria și asigurarea spațiilor de producție, amortizarea echipamentelor de producție	Cheltuieli indirecte de producție	Asigură condițiile și activele necesare producției
Utilități comune ale fabricii, lubrifianți și consumabile mărunte pentru atelier	Cheltuieli indirecte de producție	Urmărirea separată a consumului individual nu se justifică economic
Comisioane de vânzări, publicitate și administrația generală a companiei	Costuri din afara producției	Susțin vânzările sau activitatea generală a companiei, nu procesul de transformare din fabrică

Încadrarea depinde de destinația cheltuielii și de modul în care este înregistrată. Energia electrică măsurată pentru un anumit proces poate fi atribuită mai direct decât o factură comună pentru întreaga clădire. Un articol destinat exclusiv unei operații poate constitui un cost direct, chiar dacă articole similare sunt de obicei grupate în cheltuielile indirecte. Aplicați o politică de calculație stabilită de comun acord, în loc să schimbați încadrarea pentru a face o anumită ofertă să pară atractivă.

Cheltuielile indirecte de producție reprezintă doar o parte din costul de producție:

Cost de producție = Materiale directe + Manoperă directă + Cheltuieli indirecte de producție

Cheltuielile indirecte de producție nu sunt același lucru cu totalul cheltuielilor indirecte ale companiei, iar costul de producție nu reprezintă un preț de vânzare complet. La stabilirea prețului trebuie să țineți cont și de costurile de vânzare, de cele ale activității generale și de marja necesară.

Indirect nu înseamnă fix

Sunt două clasificări diferite. „Indirect” descrie modul în care atribuiți un cost produsului. „Fix” descrie comportamentul costului total atunci când volumul activității se modifică, într-o anumită perioadă și într-un anumit interval de funcționare.

Chiria spațiilor de producție poate rămâne fixă pe parcursul lunii. O parte din energia și consumabilele folosite în producție variază în funcție de activitatea utilajelor. Un contract de mentenanță poate include o taxă fixă și cheltuieli legate de utilizare. Evidențiați separat aceste componente: un volum mai mare de producție poate repartiza costul fix pe mai multe unități, dar poate genera și mai multe cheltuieli indirecte variabile.

Cum calculați și repartizați cheltuielile indirecte de producție

Pentru a determina totalul cheltuielilor indirecte de producție dintr-o perioadă, însumați costurile indirecte ale fabricii care se încadrează în perimetrul stabilit. Pentru a repartiza acest total produselor sau operațiilor, împărțiți totalul grupei de cheltuieli la baza de repartizare și aplicați rata rezultată activității respective.

În planificare și în calculația costurilor pe operații, rata prestabilită se calculează pe baza valorilor bugetate:

Rata prestabilită de repartizare a cheltuielilor indirecte = Cheltuieli indirecte de producție bugetate ÷ Volumul bugetat al activității folosite ca bază de repartizare

Cheltuieli indirecte repartizate unei operații = Rata prestabilită de repartizare × Volumul efectiv de activitate aferent operației, exprimat în unitățile bazei de repartizare

Baza determină unitatea de măsură a ratei. Dacă împărțiți dolari la ore-mașină, obțineți dolari pe oră-mașină, nu un procent. Dacă împărțiți la costul manoperei directe și înmulțiți cu 100, obțineți un procent din costul manoperei directe.

1. Grupați cheltuielile pentru aceeași perioadă și același perimetru

Colectați costurile relevante ale fabricii din evidențele financiare. Folosiți aceeași lună, același trimestru sau același an pentru bugetul de costuri și pentru bugetul de activitate. Dacă o clădire găzduiește atât birouri, cât și producție, repartizați mai întâi costul comun între zonele respective, apoi distribuiți operațiilor partea aferentă producției.

Nu includeți costurile atribuite direct în grupa cheltuielilor indirecte. Altfel, același serviciu de mentenanță sau același consumabil destinat unei operații ar putea fi imputat o dată direct și încă o dată prin rata de repartizare. O corespondență clară între conturi și grupele de cheltuieli permite repetarea consecventă a calculului.

2. Alegeți o bază de repartizare care reflectă activitatea

Valoarea cel mai ușor de obținut nu este întotdeauna și cea mai relevantă. Întrebați-vă de ce o operație consumă mai mult din serviciile și resursele suport ale căror costuri sunt grupate pentru repartizare.

Bază de repartizare	Unde poate fi utilă	Aspecte de urmărit
Ore-mașină	Operații în care predomină utilizarea echipamentelor	Costurile pot varia foarte mult între grupele de utilaje
Ore de manoperă directă	Producție cu pondere mare a manoperei și nevoi de suport în linii mari similare	Automatizarea poate slăbi legătura dintre timpul de muncă și cheltuielile indirecte
Costul manoperei directe	Repartizarea cheltuielilor indirecte printr-o cotă procentuală aplicată costului manoperei	Diferențele salariale pot modifica suma repartizată fără să se schimbe consumul de resurse
Unități produse	Produse comparabile, cu cerințe de prelucrare similare	O piesă simplă și un ansamblu complex nu sunt unități echivalente
Pregătiri ale utilajelor, inspecții sau altă măsură a activității	O grupă distinctă de cheltuieli generate de activitatea respectivă	Activitatea trebuie definită și înregistrată consecvent

O rată unică pentru întreaga fabrică poate fi un punct de pornire rezonabil pentru lucrări similare. Dacă prelucrarea mecanică și asamblarea manuală consumă resurse foarte diferite, ratele pe secții pot reflecta mai bine costul produsului. Calculația costurilor pe activități merge mai departe, repartizând grupe distincte de cheltuieli prin activitățile corespunzătoare.

Folosiți acest nivel suplimentar de detaliu acolo unde ar putea schimba o decizie privind prețurile, structura producției sau îmbunătățirea activității. Un model complicat, bazat pe înregistrări de activitate nesigure, nu este automat mai util.

3. Calculați rata, apoi aplicați-o operației

Să presupunem că o secție de prelucrări mecanice bugetează 60.000 $ pentru cheltuieli indirecte de producție și 2.000 de ore-mașină pentru o lună. Grupa de cheltuieli include partea aferentă spațiului de producție, amortizarea utilajelor, mentenanța, supravegherea și consumabilele indirecte necesare funcționării.

60.000 $ ÷ 2.000 de ore-mașină = 30 $ pe oră-mașină

O operație finalizată produce 100 de piese identice acceptate la control și consumă 50 de ore-mașină. Cheltuielile indirecte repartizate acesteia sunt:

50 de ore × 30 $ = 1.500 $ pentru operație

1.500 $ ÷ 100 de piese acceptate = 15 $ cheltuieli indirecte repartizate pe piesă

Să presupunem că materialele directe costă 12 $ pe piesă, iar manopera directă costă 8 $ pe piesă. Costul de producție rezultat este de 35 $ pe piesă: 12 $ + 8 $ + 15 $. Acesta este rezultatul calculației costului de producție, nu o recomandare de preț de vânzare de 35 $.

Exemplul presupune că operația este încheiată și că toate costurile sale se referă la cele 100 de piese. Dacă mai există lucrări neterminate, păstrați costurile și activitatea aferente în producția în curs de execuție, în loc să le repartizați integral asupra cantității finalizate în perioada respectivă.

4. Comparați cheltuielile indirecte repartizate cu cele efective

Utilizarea cotei bugetate nu înseamnă că cheltuielile indirecte efective vor fi egale cu bugetul. Să presupunem că secția încheie luna cu 1.800 de ore-mașină efective și cheltuieli indirecte efective de 62.000 $.

Comparație la sfârșitul lunii	Valoare
Cheltuieli indirecte repartizate: 1.800 de ore × 30 $	54.000 $
Cheltuieli indirecte de producție efective	62.000 $
Cheltuieli indirecte nerepartizate: cheltuieli efective minus cheltuieli repartizate	8.000 $

Secția a înregistrat cheltuieli indirecte cu 8.000 $ mai mari decât suma repartizată prin aplicarea cotei. Această diferență reprezintă cheltuieli indirecte nerepartizate. Dacă suma repartizată ar depăși cheltuielile indirecte efective, ar exista o suprarepartizare.

Analizați ambele componente. În acest caz, cheltuielile indirecte efective depășesc bugetul, iar nivelul de activitate este sub cel bugetat. Diferența nu dovedește automat că operatorii au lucrat ineficient: volumul, structura producției, cheltuielile de mentenanță, prețurile și estimările inițiale o pot influența. Departamentul financiar se ocupă de ajustarea contabilă, iar echipa de producție ajută la explicarea activității care a generat diferența.

5. Revizuiți ipotezele fără a ascunde modificările

Păstrați cota și bugetul folosite în comparația inițială. Revizuiți cotele pentru perioadele viitoare atunci când structura costurilor sau activitatea estimată se schimbă cu adevărat, în loc să înlocuiți fără explicații ipotezele care stau la baza rezultatului curent.

O medie lunară utilizată în analiza managerială nu devine automat cota de evaluare a stocurilor. Stabiliți baza de evaluare împreună cu departamentul financiar, inclusiv tratamentul capacității neutilizate și al costurilor anormale, conform regulilor contabile aplicabile.

Cheltuielile indirecte mai mici pe unitate nu înseamnă întotdeauna o economie

Trei situații diferite pot face ca rezultatul să arate mai bine. Fiecare trebuie susținută prin dovezi specifice.

O altă repartizare schimbă operațiile cărora li se atribuie costul. Trecerea de la ore de muncă la ore-mașină poate oferi o comparație mai credibilă între produse, dar nu reduce chiria, amortizarea sau salariile. Beneficiul constă în informații mai bune pentru luarea deciziilor.

O utilizare mai bună a capacității existente permite obținerea unei producții utile mai mari cu resurse ale căror costuri le suportați deja. Să luăm o comparație separată, simplificată, în care cheltuielile indirecte fixe de producție rămân la 40.000 $. La 2.000 de unități finalizate comparabile, această componentă fixă este, în medie, de 20 $ pe unitate. La 2.500 de unități, media este de 16 $. Costul fix total rămâne neschimbat.

Această îmbunătățire este valoroasă atunci când unitățile suplimentare sunt necesare și pot fi vândute profitabil. Nu este un motiv pentru a acumula stocuri de care nu aveți nevoie. Materialele suplimentare, costurile variabile și eventualele cheltuieli pentru capacitate suplimentară trebuie incluse în continuare în analiza economică.

O reducere reală a cheltuielilor modifică sumele cheltuite. Evitarea plății unor ore suplimentare, reducerea achizițiilor de energie sau eliminarea efectivă a costului unui serviciu au un efect financiar diferit de eliberarea unei ore dintr-un schimb deja plătit. Amortizarea este un cost, dar repartizarea ei nu reprezintă, în sine, o plată curentă în numerar.

Definiți beneficiul așteptat înainte de a începe o acțiune de îmbunătățire. Apoi verificați, pe lângă valoarea pe unitate, costul total, capacitatea utilizabilă și cantitatea de produse finite de care este nevoie. Astfel evitați să prezentați o îmbunătățire contabilă drept bani deja economisiți.

Folosiți SkyPlanner pentru a valorifica capacitatea deja plătită

Calculul cheltuielilor indirecte poate arăta că unei familii de produse îi revine o parte însemnată din costurile fabricii. Următoarea întrebare este ce se întâmplă pe parcursul fluxului său tehnologic. Sunt utilajele într-adevăr supraîncărcate sau se pierd ore plătite în timp ce operațiile așteaptă finalizarea etapelor precedente, disponibilitatea operatorilor ori materialele?

Atunci când problema constă în cozi de așteptare necorelate și rearanjări manuale constante, SkyPlanner este o modalitate practică de a valorifica mai bine acea capacitate. Valoarea sa nu constă în mutarea unui cost de la un produs la altul, ci în simplificarea programării și finalizării lucrărilor necesare.

Analizați disponibilitatea resurselor pe care se bazează cota

SkyPlanner reunește centrele de lucru, schimburile, operatorii și duratele operațiilor într-un mediu comun de planificare. Vizualizările capacității arată încărcarea în raport cu disponibilitatea, iar excepțiile centrelor de lucru reflectă perioade precum mentenanța planificată. Puteți analiza resursele implicate într-un flux tehnologic costisitor, în loc să tratați întreaga fabrică drept un singur fond de ore interschimbabile.

Funcția Timer și rapoartele de producție asociază timpul de lucru înregistrat și cantitățile realizate cu operațiile aferente. Aceste înregistrări ajută echipele de producție și financiară să discute despre ceea ce s-a întâmplat efectiv. Când alegeți datele pentru calculul costurilor, faceți distincția între orele-mașină, orele operatorilor și timpul scurs: o oră înregistrată trebuie să aibă aceeași semnificație ca ora folosită în baza de repartizare.

Coordonați lucrările care folosesc această capacitate

Arcturus, inteligența artificială SkyPlanner pentru programarea producției, calculează succesiunea operațiilor în funcție de capacitatea definită, dependențele dintre operații și priorități. Dacă este activată programarea care ține cont de materiale, disponibilitatea acestora influențează și ea calculul. Diagrama Gantt afișează un plan corelat, nu cozi separate pentru fiecare utilaj, pe care cineva trebuie să le armonizeze permanent.

Imaginați-vă că există capacitate pentru prelucrarea unui lot, dar operația precedentă nu este încă finalizată, în timp ce o altă comandă de client este gata de executat. Simpla adăugare de lucrări în coada de prelucrare nu rezolvă problema. Corelarea disponibilității lucrărilor cu termenele necesare de finalizare permite folosirea utilă a timpului disponibil.

Când condițiile se schimbă, reprogramarea automată configurată menține planul la zi, respectând în continuare regulile și blocările stabilite. Dumneavoastră stabiliți prioritățile; Arcturus se ocupă de calculul programului de producție. Astfel se reduce munca de rutină pentru corectarea cozilor de așteptare, iar echipa poate folosi orele disponibile pentru comenzile care trebuie să avanseze.

Ce s-a schimbat la UTU

UTU, producător de tablouri electrice și echipamente de comutație, își planifica anterior producția în foi de calcul separate pentru fiecare departament. Modificările din ERP nu ajungeau întotdeauna în producție, iar capacitatea reală era greu de evaluat.

Prin conectarea SkyPlanner la Oracle NetSuite, UTU a reunit liniile și departamentele fabricii într-un singur sistem. Studiul de caz UTU descrie reducerea timpilor de nefuncționare și creșterea volumului de lucrări finalizate cu capacitatea existentă, pe măsură ce succesiunea lucrărilor s-a îmbunătățit. Acesta este beneficiul operațional pe care merită să îl urmăriți când cheltuielile indirecte repartizate sunt mari: o utilizare mai bună a resurselor ale căror costuri fabrica le suportă deja.

Transformați analiza cheltuielilor indirecte într-o decizie de producție mai bună

Alegeți o familie de produse al cărei cost sau a cărei marjă necesită atenție. Confirmați împreună cu departamentul financiar grupul de cheltuieli indirecte aferent, baza de repartizare și cota. Apoi urmăriți fluxul tehnologic în producție: orele necesare, orele înregistrate, așteptarea dintre operații și celelalte comenzi care concurează pentru aceleași resurse.

Dacă valoarea cotei conduce la concluzii greșite, îmbunătățiți modelul de calcul al costurilor. Dacă programul de producție irosește capacitatea utilizabilă, alegeți SkyPlanner pentru a corela lucrările și a reduce coordonarea manuală necesară. SkyPlanner se integrează cu orice ERP sau MES prin interfața sa REST API deschisă, astfel încât să puteți îmbunătăți programarea producției folosind în continuare sistemele informatice existente.

Programați o demonstrație SkyPlanner și pregătiți informațiile despre familia de produse aleasă, fluxul său tehnologic și înregistrările de producție dintr-o perioadă recentă. Folosiți discuția pentru a vedea unde ați putea folosi capacitatea plătită pentru a realiza produsele finite necesare și ce s-ar schimba în privința costurilor sau a livrărilor. Dacă doriți să explorați mai întâi mediul de programare, încercați SkyPlanner cu date demonstrative.