Cost orar utilaj: calculați costul din spatele ofertei

Acasă » Resurse » Cost orar utilaj: calculați costul din spatele ofertei

Timp estimat de citire: 11 minute

Costul pe oră al unui utilaj poate crește fie pentru că exploatarea lui a devenit mai scumpă, fie pentru că aceleași costuri anuale se repartizează pe mai puține ore. Sunt două probleme diferite. Cumpărarea unor consumabile mai ieftine nu va rezolva lipsa comenzilor potrivite, iar încărcarea unui utilaj cu comenzi de valoare mică nu va îmbunătăți neapărat profitul.

Un cost orar al utilajului bine calculat scoate în evidență această diferență. Vă oferă o bază consecventă pentru estimarea costurilor operațiilor, compararea variantelor de producție și identificarea situațiilor în care o utilizare mai bună a capacității ar conta. Calculul pornește de la două decizii: ce costuri îi revin acestui utilaj și pe ce ore le veți repartiza.

SkyPlanner APS vă ajută să înlocuiți estimările aproximative de timp cu date înregistrate din producție și cu o imagine mai clară a capacității. Rapoartele de operații vă ajută să analizați duratele planificate și cele înregistrate, iar programarea cu inteligență artificială corelează operațiile care concurează pentru orele disponibile. Astfel, aveți o bază mai solidă pentru următoarea ofertă și depuneți mai puțin efort manual pentru a coordona operațiile care așteaptă să fie executate pe fiecare utilaj.

Ce este costul orar al unui utilaj?

Costul orar al unui utilaj este costul atribuit unei ore de utilizare a acestuia. Dacă se referă exclusiv la utilaj, acoperă costurile convenite aferente echipamentului și exploatării lui. Manopera directă a operatorului se calculează separat, cu excepția cazului în care metoda de calculație o include explicit.

Pentru aceeași perioadă și același perimetru de calcul:

Costul orar al utilajului = Costul total aferent utilajului ÷ Orele de utilizare a utilajului luate ca bază de calcul

Dacă separați costurile fixe de cele care depind de utilizare, o formulă practică pentru planificare este:

Costul orar al utilajului = Costurile fixe anuale ale utilajului ÷ Numărul bugetat de ore de utilizare pe care se repartizează costurile + Costul variabil al utilajului pe oră

Costurile fixe sunt cele pe care estimați că le veți suporta pe parcursul perioadei, în limitele regimului de exploatare planificat: de exemplu, amortizarea, asigurarea sau un contract de service cu sumă fixă. Costurile variabile se modifică în funcție de utilizare, cum ar fi energia electrică necesară funcționării sau consumabilele folosite în exploatare. Unele facturi cuprind ambele componente.

Acesta este un calcul pentru recuperarea costurilor, nu reprezintă automat prețul de facturat clientului. Un tarif orar complet al atelierului poate include și manopera operatorului, serviciile comune de suport pentru producție, cheltuielile generale ale firmei și profitul. Înainte să comparați două tarife orare, aflați ce include fiecare și la ce tip de ore se aplică.

Stabiliți baza de cost a utilajului fără să includeți același cost de două ori

Începeți cu un singur utilaj sau cu un grup de utilaje cu adevărat comparabile. Alegeți o perioadă, de obicei un an bugetar, și identificați costurile relevante împreună cu departamentul financiar. Un utilaj manual de mici dimensiuni și o celulă automatizată scumpă nu ar trebui să aibă același cost orar doar pentru că ambele sunt disponibile în același număr de schimburi.

Baza de cost a utilajului poate include:

• Deținerea sau dreptul de utilizare: o valoare convenită a amortizării pentru echipamentele proprii sau baza de cost adecvată pentru leasing ori închiriere. Nu adăugați atât prețul integral de achiziție, cât și amortizarea anuală pentru aceeași perioadă.
• Costul capitalului: costul finanțării sau un cost convenit în scopuri de gestiune pentru capitalul imobilizat în utilaj. Aplicați consecvent baza aleasă; nu cumulați costuri de finanțare și costuri ale capitalului fără să verificați dacă se suprapun.
• Spațiul și costurile fixe de suport: partea care revine utilajului din costurile spațiului ocupat, asigurare, mentenanța cu cost fix și alte servicii de suport alocate acestuia.
• Costurile care depind de utilizare: energia consumată în producție, lubrifianții, uzura normală a sculelor și alte consumuri legate de activitatea utilajului.

Separați componentele fixe de cele variabile atunci când această distincție influențează o decizie. Un contract de service poate reprezenta un cost anual fix, în timp ce costul pieselor de schimb variază cu utilizarea. Factura de energie electrică poate cuprinde o componentă fixă și consumul din timpul funcționării. Folosiți o estimare credibilă a consumului, în loc să presupuneți că utilajul absoarbe întreaga putere nominală în fiecare oră în care este ocupat.

Stabiliți unde includeți cheltuielile indirecte comune de producție. Dacă cheltuielile cu spațiul și mentenanța sunt deja recuperate prin costul orar al utilajului, includerea acelorași sume într-un alt adaos pentru cheltuieli indirecte umflă costul operației. La fel, omiterea costurilor de supraveghere sau a altor servicii de suport pentru producție din toate costurile orare duce la subestimarea lui. Păstrați o evidență a corespondenței dintre conturi și costurile orare, astfel încât fiecare cost să intre o singură dată în estimare.

Pentru deciziile interne de gestiune, departamentul financiar poate folosi o bază de calcul a amortizării sau a costului capitalului diferită de cea fiscală. Conveniți asupra scopului înainte să alegeți cifrele. Un utilaj complet amortizat poate avea în continuare costuri de mentenanță, de spațiu și de exploatare; o amortizare contabilă egală cu zero nu înseamnă că utilizarea lui este gratuită. Evaluarea stocurilor conform cerințelor legale și calculele fiscale necesită un tratament contabil distinct.

Alegeți orele în funcție de modul în care veți calcula costul lucrărilor

Numărul de ore de la numitor este adesea ipoteza cu cel mai mare impact. Nu toate orele unui an calendaristic pot fi folosite pentru producție, iar capacitatea disponibilă nu este ocupată automat de comenzi ale clienților.

Porniți de la schimburile programate pentru utilaj. Scădeți perioadele în care acesta nu este disponibil, cum ar fi mentenanța planificată și închiderile unității. Apoi estimați realist câte ore va fi ocupat cu operații, ținând cont de cererea estimată, personalul prevăzut și condițiile de producție planificate.

Să presupunem că un utilaj are 2.000 de ore programate în schimburi într-un an. Perioadele planificate de indisponibilitate însumează 200 de ore, deci rămân 1.800 de ore disponibile. Bugetați 1.500 de ore în care utilajul va fi ocupat cu operații de producție. Această ultimă valoare este numitorul propus pentru calculul de recuperare a costurilor, nu automat cele 2.000 sau 1.800 de ore.

Precizați clar ce reprezintă aceste 1.500 de ore:

• Timpul de pregătire și timpul de prelucrare: dacă veți aplica același cost orar ambelor, includeți-le pe amândouă în baza de ore folosită la calcul. Dacă calculați separat costul pregătirii, mențineți coerența între cele două calcule.
• Așteptarea și întreruperile: precizați cum sunt tratate. Nu considerați timpul de așteptare la coadă drept utilizare productivă a utilajului și nu scădeți aceeași pierdere de două ori prin ajustări suprapuse ale disponibilității și gradului de utilizare.
• Timpul operatorului: contabilizați-l separat. Un utilaj care funcționează fără supraveghere nu necesită atenția continuă a operatorului; două persoane care pregătesc un singur utilaj acumulează mai multe ore-om decât ore-utilaj.
• Timpul facturabil: păstrați distincția față de utilizarea efectivă. O comandă de piese la preț fix poate să nu aibă deloc o poziție separată de facturare pentru orele-utilaj.

Folosiți datele istorice pentru a verifica ipotezele bugetului, nu pentru a transfera timpii de nefuncționare din luna trecută în fiecare ofertă viitoare. O lună cu foarte puțină activitate poate duce la un cost orar retrospectiv ridicat, fără să arate care ar trebui să fie costul într-un an normal. Comparați rezultatul cu baza de planificare aprobată și analizați separat capacitatea neutilizată. Altfel, scăderea numărului de comenzi poate crește tariful din oferte, ceea ce face și mai dificilă obținerea comenzilor potrivite.

Dacă numărul de ore folosit la calcul este zero, împărțirea pentru determinarea costului orar nu este definită. Raportați costurile fixe și capacitatea neutilizată, în loc să inventați o valoare pe oră.

Calculul costului orar al utilajului: un centru de prelucrare

Să luăm exemplul unui centru de prelucrare cu următorul buget anual de costuri pentru gestiunea internă. Cifrele sunt ilustrative, exprimate în dolari SUA, nu tarife de piață recomandate. Manopera directă a operatorului, materialele și alte costuri specifice operației sunt excluse.

Cost fix al utilajului	Valoare anuală
Amortizare convenită	$24.000
Costul capitalului	$6.000
Cost alocat pentru spațiul ocupat	$12.000
Asigurare	$4.000
Costuri fixe de service și suport	$14.000
Total costuri fixe ale utilajului	$60.000

Atelierul bugetează 1.500 de ore în care utilajul este ocupat cu operații, inclusiv pregătirea, și un cost variabil al utilajului de $10 pentru fiecare oră în care este ocupat. Pentru acest exemplu, suma variabilă reprezintă o valoare medie care acoperă atât pregătirea, cât și prelucrarea, în proporțiile prevăzute.

$60.000 ÷ 1.500 ore + $10 = $50 pe oră de utilizare a utilajului

La acest nivel de activitate, costul anual inclus în calcul este de $75.000: $60.000 costuri fixe plus $15.000 costuri variabile. Împărțind $75.000 la 1.500 de ore, obțineți același cost orar de $50. Nu împărțiți acest total anual pentru ca apoi să adăugați din nou suma prevăzută pentru costurile variabile.

Modificați acum doar numărul anual de ore luate în calcul, păstrând aceleași costuri fixe și aceeași sumă prevăzută pe oră pentru costurile variabile:

Ore de utilizare a utilajului luate în calcul anual	Cost fix pe oră	Cost variabil pe oră	Costul orar al utilajului
1.000	$60	$10	$70/oră
1.500	$40	$10	$50/oră
2.000	$30	$10	$40/oră

Tabelul prezintă o analiză de sensibilitate, nu o garanție că orele suplimentare sunt disponibile. În exemplul anterior privind disponibilitatea, atingerea a 2.000 de ore de ocupare a utilajului ar necesita modificarea capacității disponibile. Dacă pentru aceasta este nevoie de încă un schimb, de personal suplimentar sau de o altă organizare a mentenanței, revizuiți și costurile respective.

La 2.000 de ore, costul anual inclus în calcul crește la $80.000, deoarece crește consumul variabil. Costurile fixe rămân la $60.000. Valoarea orară mai mică repartizează aceste costuri fixe asupra unui volum mai mare de activitate; nu reduce cu $10 plățile bancare aferente fiecărei ore.

Aplicați separat costul orar al utilajului și costul operatorului

Să presupunem că o operație necesită două ore de pregătire și opt ore de funcționare pe acest utilaj. Conform metodei din exemplu, care folosește un cost orar mediu pentru ambele activități, se aplică același cost de $50 pe oră:

10 ore de utilizare a utilajului × $50 = $500 cost alocat pentru utilaj

Operatorul alocă două ore pregătirii și trei ore supravegherii funcționării. La un cost total al manoperei de $30 pe om-oră:

5 ore-om × $30 = $150 manoperă directă

Împreună, componentele enumerate pentru utilaj și manoperă însumează $650, fără materiale, prelucrări externe și alte costuri care nu au fost deja incluse. Alocarea a zece ore de operator doar pentru că utilajul funcționează zece ore ar denatura necesarul de prezență al operatorului pentru această operație. Dacă operatorul deservește mai multe utilaje, nu alocați aceeași oră întreagă de prezență fiecăruia.

Un cost orar unic, calculat ca medie, este util doar atât timp cât reflectă rezonabil activitatea. Dacă pregătirea consumă puțină energie, iar așchierea folosește scule scumpe sau mult mai multă energie, costurile orare distincte pentru pregătire și funcționare pot îmbunătăți estimarea. Pentru programarea offline poate fi necesară o bază de calcul proprie, aferentă manoperei și centrului de lucru utilizat, în locul alocării unui cost pentru un centru de prelucrare pe care nu îl ocupă.

Stabilirea prețului de vânzare către client este o decizie separată. Acesta trebuie să acopere costurile rămase și profitul dorit, fiind totodată adecvat pieței și lucrărilor pe care doriți să le atrageți. Un cost orar al utilajului de $50 nu reprezintă nicio recomandare de preț de vânzare de $50 și nicio dovadă că o lucrare cu un preț mai mare este neapărat mai avantajoasă.

Folosiți costul orar complet pentru deciziile potrivite

Un cost orar consecvent pentru recuperarea costurilor vă ajută să elaborați oferte sustenabile și să evaluați dacă volumul de lucru estimat susține structura de costuri a utilajului. Totuși, acesta nu este întotdeauna indicatorul potrivit pentru o decizie pe termen scurt privind o operație suplimentară.

Dacă utilajul și personalul care îl deservește ar rămâne altfel inactivi, analizați plățile suplimentare generate de operație și contribuția pe care aceasta o poate aduce la acoperirea costurilor. Dacă există constrângeri de capacitate, luați în considerare și lucrările pe care le-ar înlocui. Orele suplimentare, sculele suplimentare sau un nou schimb pot schimba concluzia. Nu tratați amortizarea alocată drept o plată în numerar care poate fi evitată și nu transformați o decizie temporară bazată pe costuri incrementale într-o politică permanentă de prețuri.

Aceeași distincție contează și la îmbunătățirea producției. Eliberarea unei ore are valoare atunci când permite realizarea unei lucrări necesare, evită orele suplimentare sau elimină o cheltuială reală. Dacă ora respectivă nu este folosită pentru o lucrare potrivită și nicio cheltuială nu se modifică, înmulțirea ei cu costul orar complet al utilajului nu dovedește o economie efectivă de bani. Producția pentru stoc fără cerere, doar pentru a reduce costul orar, poate bloca bani în loc să îmbunătățească profitabilitatea.

Folosiți SkyPlanner pentru a estima și utiliza mai bine orele pe care se bazează costul orar

Un cost orar aparent precis, dar bazat pe estimări de timp nesigure, duce la oferte nesigure. SkyPlanner corelează datele din producție cu planul, astfel încât să puteți îmbunătăți ipotezele și să acționați pe baza constatărilor analizei.

Comparați timpul planificat cu activitatea înregistrată

Cronometrul din SkyPlanner înregistrează activitatea aferentă operațiilor de producție. Raportul de operație arată timpul înregistrat, persoana și centrul de lucru, ajutându-vă să comparați duratele planificate cu cele înregistrate la nivel de etapă a procesului. Lista tuturor înregistrărilor de timp oferă evenimentele detaliate, iar raportul pe poziții de comandă oferă perspectiva fiecărei poziții.

Porniți de la estimarea de zece ore de prelucrare de mai sus. Să presupunem că verificarea înregistrărilor confirmă douăsprezece ore comparabile de ocupare a utilajului pentru aceeași lucrare. La costul orar neschimbat de $50, costul alocat utilajului devine $600 în loc de $500. Diferența de $100 este un semnal pentru analiza costurilor, nu dovada unei plăți suplimentare de $100.

Aflați unde s-au consumat cele două ore. A fost subestimat timpul de pregătire? S-a consumat timp cu repetarea pregătirii? Au existat reprelucrări, o întrerupere sau o eroare de înregistrare? Corectați estimarea următoare acolo unde timpul prevăzut a fost greșit și eliminați pierderile evitabile, în loc să le includeți pe toate, fără analiză, în timpul standard.

Stabiliți de comun acord ce reprezintă înregistrările înainte de a le însuma pentru a obține numărul de ore de utilizare a utilajului de la numitor. Durata operației, timpul de lucru înregistrat pentru persoane și timpul efectiv de ocupare a utilajului, fără suprapuneri, pot fi diferite. SkyPlanner oferă analizei contextul operației, al persoanei și al centrului de lucru; regulile consecvente de înregistrare transformă aceste date în informații utile pentru calculația costurilor.

Folosiți pentru lucrări utile timpul pe care îl puteți elibera la utilaj

Vizualizările capacității din SkyPlanner vă ajută să analizați încărcarea în raport cu disponibilitatea resurselor relevante. Astfel, puteți verifica mai ușor dacă o ipoteză ambițioasă privind numărul anual de ore este realistă și dacă timpul liber se găsește chiar pe utilajul care are nevoie de lucrări.

Arcturus, motorul de inteligență artificială pentru programarea producției din SkyPlanner, calculează programul de producție în funcție de centrele de lucru, schimburile, operatorii, duratele operațiilor, dependențele și prioritățile configurate. Când este activată programarea care ține cont de materiale, disponibilitatea acestora influențează și ea calculul. Dumneavoastră stabiliți prioritățile și protejați deciziile prin blocări; diagrama Gantt afișează planul comun rezultat.

Dacă o îmbunătățire eliberează timp de prelucrare, următoarea întrebare este ce operație necesară îl poate folosi și ce se întâmplă cu operațiile ulterioare ale lucrării respective. SkyPlanner coordonează această activitate cu încărcarea existentă, în loc să vă lase să refaceți separat cozile de operații ale utilajelor. Aveți astfel o modalitate practică de a transforma estimările de durată mai bune și capacitatea disponibilă într-o zi de producție mai ușor de gestionat.

Porniți de la costul orar al unui utilaj într-o demonstrație SkyPlanner

Alegeți un utilaj al cărui cost orar este greu de justificat sau ale cărui operații depășesc în mod repetat duratele estimate. Confirmați cu departamentul financiar ce costuri și ce ore intră în calcul, apoi aduceți un exemplu recent de comparație între planificat și realizat, împreună cu celelalte lucrări care concurează pentru aceeași resursă.

Alegeți SkyPlanner când aveți nevoie atât de date mai bune despre timpii de producție, cât și de un program corelat pentru utilizarea capacității pe care se bazează costul orar. SkyPlanner se integrează cu orice ERP sau MES prin interfața sa REST API deschisă, astfel încât să puteți îmbunătăți programarea producției alături de sistemele existente pentru comenzi și gestiune financiară.

Programați o demonstrație SkyPlanner pentru a analiza utilajul respectiv, ipotezele privind timpii și locul său în planul general de producție. Dacă preferați să explorați mai întâi pe cont propriu, încercați SkyPlanner cu date demonstrative. Scopul nu este doar un cost orar mai ușor de susținut, ci oferte mai bine fundamentate și o utilizare mai profitabilă a capacității de producție pe care o gestionați.